Pagini

vineri, iulie 10

Pasiv? Activ?

In emisiunea de ieri de Lectii particulare, dr. Cristian Andrei a pus accentul pe dragostea pasiva si despre cum intr-un cuplu unul din parteneri are rolul de pasiv iar celalalt de activ. Mai exact, partenerul activ ii arata dragostea ce i-o poarta, iar cel pasiv, doar primeste aceste semne, fara sa dea ceva in schimb. Fie ca nu stie sa faca acelasi lucru, fie ca nu poate deocamdata sa il exprime, fie din egoism, placandu-i sa fie in acea situatie, dorind doar sa primeasca. Incitant ar fi fost, daca rolurile ar fi alternat.

Si in general, iti place sa oferi ceva, dar mai devreme ori mai tarziu, sa fii si tu acela ce primeste. Intr-adevar, asa cum am mai scris si in alt articol, se iubeste neconditionat, dar sa ne gandim daca ne place totusi sa ne complacem intr-o relatie in care doar unul ofera respect, iubire, atentie, intelegere, iar celalalt sta cu mainile in san. Oare ne mai vine sa iubim neconditionat?

Cu siguranta avem nevoie de un partener care sa devina unul activ. Si totodata este adevarat si ca am fost cu totii la un moment dat, un partener pasiv; iar acest lucru inainte sa se creeze o relatie concreta intre noi si partenerul nostru, cand cel activ era vanatorul, iar cel pasiv vanatul. Asadar, dupa ce trecem de acest preludiu al relatiei, notiunile de activ si pasiv capata nuantele exprimate la inceput, in opinia mea.

Un alt aspect evidentiat de Dr. Andrei in lectia lui particulara a fost acela ca multi din randul sexului masculin au acele conceptii care emana ideea ca daca o fata devine prea repede partener activ, asta implicand si o mai rapida dezinhibitie a ei in pat, de exemplu, imediat le scade acestora interesul si implicit respectul fata de ele, considerandu-le usuratice. Cum s-a ajuns oare la aceasta mentalitate?

Dar voi, cum preferati sa fiti, inaintea inceperii unei relatii si apoi in timpul ei, un activ ori pasiv?